O relaţie intimă pune cel mai adesea la încercare modelele de gândire și comportament pe care le utilizăm zi de zi. Este posibil însă ca acestea să fie eficiente numai pentru noi şi eventual pentru familia din care provenim. Principalul scop al terapiei de cuplu este modelarea stilurilor nepotrivite de comunicare şi relaţionare dintre doi parteneri şi dezvoltarea unor stiluri noi şi eficiente într-un spațiu securizant. Acest proces pornește de la creearea unui teren propice pentru a verbaliza dorințe sau griji nerostite și urmărește clarificarea şi înţelegerea de către cei doi a propriului comportament.
Prin intermediul psihoterapiei, cuplul poate învăța să îşi mobilizeze resursele pentru a-și stimula punctele tari, pentru a găsi împreună cât mai multe soluţii reale şi posibile la dificultăţile cu care se confruntă (sentimente de vină generate de infidelitate, reproșuri din partea partenerului, conflicte cu familia extinsă, diminuarea sentimentului de iubire, agresiune, dependență, boală, conștientizarea „capcanelor” în care cuplul „cade” în mod repetat generând mereu și mereu certuri pe aceleași teme etc). Astfel, partenerii cuplului pot deveni mai toleranţi, mai flexibili, mai eficienţi, mai împliniţi.
Ca ființă socială, omul este constrâns să găsească un echilibru între sine și ceilalți. Nevrozele sunt, de regulă, încercări de a rezolva probleme de viață cu mijloace improprii.