Divorțul privit prin ochi de copil

”E ca un coșmar” spune Ana (7 ani) în legătură cu divorțul părinților ei.

”Cel mai incredibil lucru care se putea întâmpla este că părinții mei nu mai sunt împreună” relatează Ionuț (6 ani).

”În prima seară când am auzit despre divorț, m-am speriat foarte tare și doi ani am plâns seara, înainte de culcare. Mama mă culca, iar eu începeam să plâng” zice George ( 10 ani).

”Nu-mi place că părinții mei sunt despărțiți, dar nu-mi plăceau nici certurile. Am crezut că se certau din cauza mea. Poate că nu am fost ascultătoare, poate că nu mi-am făcut patul.” Andreea (9 ani).

”La început am crezut că la divorț renunți la lucruri și apoi m-am gândit ”oh nu! dar dacă de fapt divorțul înseamnă să se omoare unul pe celălalt?” se întreabă Maria (6 ani).

Acestea sunt doar câteva dintre relatările din cabinetul de psihoterapie ale unor copii cu privire la divorțul părinților. Pentru aceștia ca și pentru marea majoritate a copiilor, divorțul pare să fie o experiență extrem de dureroasă. La aflarea veștii divorțului, copiii se pot simți șocați și surprinși, paralizați și speriați pentru ca mai apoi să devină confuzi și să se învinovățescă.

Modul în care copiii interpretează ceea ce se petrece în legătură cu un divorț este instinctiv. Unii copii pot crede că părinții fie își vor face rău unul altuia fie îi vor răni pe ei. Alții pot crede că părinții nu-i mai iubesc atunci când observă că aceștia sunt mai mereu furioși. De aceea este important ca părinții să răspundă cu promptitudine întrebărilor adresate de copii și să aducă clarificări pe înțelesul acestora cu privire la motivele divorțului și la implicațiile acestui eveniment în viața copilului.

Unul dintre lucrurile pe care copiii le vor menționa frecvent este că urăsc foarte tare conflictul parental – violența verbală și fizică - și că și-ar dori ca părinții lor să nu procedeze în acest fel. Unii vor spune triști: ”mi-aș dori ca mama și tata să se maturizeze” sau ”mi-aș dori ca ei sa-și vadă în continuare de viața lor și să termine odată cu toată povestea asta”.

 

Perioada divorțului este o perioada dificilă atât pentru copii cât și pentru părinți. În mod special în această perioadă, părinții pot fi copleșiți de toate schimbările care au loc într-un divorț sau separare și le este dificil să se concentreze pe responsabilitățile parentale și pe nevoile speciale ale copilului lor apărute în legătură cu această perioadă.

De asemenea, chiar și atunci când părinții au această disponibilitate, nu întotdeauna copii vor dori să împărtășească ce cred și simt, ce nevoi și dorințe au sau ce neîmpliniri trăiesc. Iar acest lucru se poate întâmpla pentru că se tem ca nu cumva să sporească situația conflictuală dintre părinți, pentru că se simt divizați între loialitatea dintre cei doi părinți sau pentu că pur și simplu nu știu să formuleze clar ce simt și ce își doresc.

Iată câteva dintre cele mai întâlnite dorințe și trăiri pe care copiii, cu ajutorul părinților și/sau al unui psiholog pot învăța să le recunoască, să le numească , să le exprime și, treptat, să le gestioneze:

”Dragi părinți,

Vă rugăm încetați imediat cearta și țipetele! Urâm când țipați!Când voi vă certați, noi simțim că am greșit cu ceva, că e vina noastră.

Vă rugăm să nu mai spuneți lucruri rele unul despre celălalt și despre bunici pentru că ne simțim tare furioși și neputincioși.

Vă rugăm să ne dați voie să vă iubim pe amândoi la fel de mult și vă rugăm nu ne mai întrebați pe cine iubim mai mult!

Vă iubim pe amândoi chiar dacă voi nu vă mai iubiți! Voi sunteți pentru noi cei mai importanți oameni din lume!

Vrem să fim cu fiecare dintre voi cât mai des! Dați-ne, vă rugăm, șansa să ne spunem și noi părerea despre ce ne dorim în viața noastră (vizite, locuință, școală etc).

Vă rugăm vorbiți mai mult cu noi! Amândoi! Nu vă supărați când vă adresăm întrebări și explicați-ne, vă rugăm, pe înțelesul nostru, ce se întâmplă.

Vrem ca împreună cu voi să facem mai multe lucruri care ne fac plăcere, vrem mai multă iubire, vrem ca țipetele să înceteze imediat!

Este important pentru noi să ne păstrăm locuința sau măcar să continuăm să mergem la aceeași școală unde să ne păstrăm colegii și prietenii.Ar fi prea mult pentru noi să ne despărțim și de ei!

Vrem ca ambii părinți să facă un efort pentru a avea o casă frumoasă și adevărată.

Vrem ca noi și părinții noștri să avem vieți fericite!”

Dincolo de experiența comună constelată în jurul unui divorț, copii pot avea desigur trăiri, nevoi și dorințe specifice fiecărei etape de vârstă, fiecărui context de viață în parte precum și conforme cu structura unică de personalitate a fiecăruia dintre ei. Uneori părinții vor trebui doar să-i asculte și să le răspundă atunci când ei vor dori să comunice. Alteori însă, mesajele pe care le vor transmite părinților cu privire la cât sunt de afectați de către experiența

divorțului și la modul în care au nevoie să fie însoțiți vor fi mai subtile. Iar în acest caz părinții vor avea nevoie de atenție sporită și/sau de intervenția unui psiholog. Și vor avea desigur nevoie să-și amintească că, mai mult decât de părinți căsătoriți, copiii au nevoie de părinți prezenți, implicați, atenți și în care pot avea încredere.


Psih. Simona Ligia Tutunaru